miercuri, 21 septembrie 2016

O dupa amiaza pe Mississipi

Am o atractie fata de apa. Fie ca e o baltuta facuta de ploaie, fie ca e mare, lac sau apa curgatoare, imi place. Imi place mirosul, racoarea, flora si fauna....
Asa ca, atunci cand a venit vorba sa facem un ocol prin hatisul de canale facute de Mississipi la varsarea in ocean, am zis da, mai clar ca la primarie :). Ploua, dar termomentrul masinii arata ca este cald. Am iesit afara sa fac prima fotografie.
Instantaneu parul mi s-a lipit de cap, hainele de corp, dar si degetul de declasantor. Temperatura resimtita era infioratoare si era si foarte, foarte umed. Dar peisajul compensa din plin. Strada mergea printre canale si uneori la stanga era apa si la dreapta padure inundata. Alteori la dreapta erau locuinte lacustre si la stanga pontoane catre alte locuinte in adancul padurii.
 
Mi-am incercat norocul si am pornit-o pe un ponton inarmata cu un zambet si cu o vorba buna, dar pregatita sa o iau la goana daca va iesi un batran cu pusca la mine ca i-am incalcat proprietatea.
Am avut noroc si era o casa parasita, asa ca am admirat in liniste celalalt mal, copacii si am savurat tranpiratia care mi se lipea de sira spinarii.

In incercarea mea de a suprinde si mai mult din frumusetile locului, am esuat. Obiectivele mi se abureau de la diferenta de temperatura masina-aer liber, asa ca am continuat sa fotografiez cu ochiul mintii si sa imi inchipui cum ar fi sa imi beau cafeaua dimineata pe terasa unei case de pe canal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu