Dubai - un oras de poveste

Farmecul acestui oras este ca poti alege in ce poveste vrei sa fii.
Vrei o poveste araba? Mergi pe malurile canalului The Creek -Aici poti vedea oameni saraci inca mai fac comert cu barci vechi din lemn, cu panze.

Vrei o poveste Disney? Mergi in hotelul Palace Downtown. Sau pe insula Palm, o insula construita sub forma de palmier, care se inalta pe tone de nisip excavat din mare, aici o proprietate putand ajunge si la pretul 5 milioane de euro.

Vrei o poveste science fiction? Mergi pe bulevardul central, strajuit de zgarie-nori, care mai de care avand arhitecturi mai futuriste

Vrei o poveste moderna? Mergi in mall - Dubaiul are cel mai mare mall din lume.
Vrei o poveste turistica? Mergi in zona Dubai Marina - hoteluri, iahturi, faleza.
Vrei povestea creatiei? Urci in turnul Burj Khalifa si vezi cum s-a construit totul din nimic. Mai stiti povestea in care feciorul imparatului crestea intr-o zi cat altii in trei? Cam asa si cu Dubaiul. Acum cativa ani era nisip muuult. Acum sunt hoteluri, piscine, mall-uri etc. Si inca se construieste. De la 600m intaltime poti cuprinde totul cu privirea: marea, marea de nisip, marea de zgarie nori, micile insulite de verdeata, piscinele si raul. Cu putina imaginatie iti poti inchipui ca masinile care circula, nu circula pe strazi si printre zgarie-nori, exact ca intr-un film SF (va alegeti voi care).
Si cum noaptea povestile sunt mai frumoase, asa e si cu Dubaiul. Noatea este si mai incantator, nu ai cum sa vezi saracia anumitor zone, totul este lumina, culoare si muzica.

 Eu, drept sa spun, sunt un pic bulversata dupa excursia in Dubai (o fi de la caldura de 40 de grade).
M-a marcat foarte tare luxul si opulenta. Acolo totul e mare, totul e scump, totul este facut sa lumineze, sa straluceasca si sa impresioneze.
Apoi ar mai fi zambetul si respectul. Cei care lucreaza acolo (oricare ar fi domeniul despre care vorbim) sunt politicosi (pana la extrem), zambesc si isi fac treaba cu placere (sau asa dau impresia)
Dar cel mai mult m-a izbit artificialitatea locului, oamenii respirand numai aer conditionat, band apa de mare distilata, stand in hoteluri si mall-uri de lux, circuland doar cu masina. Nu stiu daca va puteti inchipui cum e sa mergi cu masina printre cladiri super inalte si sa nu vezi picior de om pe strada. (oi fi fost eu in extra-sezon)
Daca ati vazut  filmul Dredd, va puteti imagina mai usor Dubaiul si puteti vizualiza cum fiecare din aceste cladiri poate fi considerata un oras mai mic. Am fost intr-un asemenea zgarie nori, care nici macar nu avea nume, ci o cifra: Gate 2!!! Acolo sunt si birouri si apartamante si restaurante si gradini micute si multe altele.
Paradoxul este ca oamenii platesc bani grei ca sa viziteze sau sa traiasca acolo!

Eu am fost, am vazut, am fotografiat, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa :)

Dominatrix reloaded

Aceasta postare este tot despre o calatorie. O calatorie interioara i-as putea spune. Este vorba despre drumul meu de la un concept fotografic la o expozitie.

Acest drum a inceput cu o fotografie...un barbat...un loc...si pur si simplu am vazut fotografia. Am continuat, fara sa stiu, o idee care incoltea incet, incet in subconstientul meu. Nu stiu la a cata fotografie, poate a treia, poate a patra, am inceput sa imi dau seama ca am ceva de spus. Si ca trebuie sa muncesc. Am inceput sa ma documentez ca sa pot pune in fotografie ceva ce era in mintea si in sufletul meu. La niciun curs de fotografie si in niciun tutorial nu ti se spune cum sa faci, care este calea de la o simpla fotografie, la un eseu fotografic si apoi la o expozitie.
Acum un an si ceva s-a nascut ceea ce avea sa se numeasca Dominatrix. A crescut pas cu pas si a depasit toate obstacolele: lipsa mea de experienta, lipsa de incredere in fortele proprii, lipsa de implicare a celor carora le-am cerut ajutorul, lipsa resurselor financiare etc. A fost greu, dar frumos. Am avut alaturi de mine oameni care m-am incurajat, care au crezut in mine, care au inteles manifestul meu artistic. Modelele masculine pe care le-am avut au fost minunate, niste oameni extraordinar de frumosi. Si nu ma refer aici la fizic, pentru ca sunt oameni normali, unii cu burta, altii cu chelie, unii scunzi, altii fara un tonus muscular deosebit. Ma refer la faptul ca au incredere in ei, nu le e frica sa isi dezvaluie sensibilitatea si nu sunt vulnerabili atunci cand sunt goi.

Sunt foarte multe lucruri de spus, as putea scrie o carte despre Dominatrix. Despre acest proiect in care am descoperit locatii in Bucuresti care sunt frumoase, pline de potential, dar total parasite. Despre cum am mers in aceste locuri cu frica in san, cu spraiul cu piper in buzunar si cu gear-ul lipit de corp de frica sa nu mi-l fure. Despre cum iti este frica mai mult pentru modelul cu care esti, decat pentru propria persoana. Despre cum este sa fotografiezi nuduri la -5 grade sau la 35 de grade. Despre rabdare, despre perseverenta, despre comunicare, despre prietenie, despre implicare, despre curaj, despre visare, despre efort, despre incredere, despre foarte multa munca.

Dupa ce a fost prezentata prima data la PhotoRomania, Dominatrix este acum in Bucuresti, la Alchemia.  Veniti joi, 12 septembie, pe la 20.00, pe Calea Mosilor 95, sa vedeti rezultatul unui an de munca: 26 de imagini care spun o poveste despre vulnerabilitatea masculina.
Pe site-ul meu gasiti mai multe povesti, iar daca va place cum povestesc eu, dati-mi voie sa traspun in fotografie si povestea voastra. :)