Podul Hohenzollern din Koln este o poveste de dragoste lunga de peste 400 m. In fiecare zi dragostea moare, dar se naste din nou. In ora in care eu m-am plimbat pe pod, am prins in flagrant delict 2 perechi care isi legau lacatul dragostei de pod. Naivii...
Am admirat miile de lacatele, mai mari, mai mici, mai vechi, mai noi, mai colorate, mai ruginite, inscriptionate cu markerul, sau gravate fantezist. Mai intai mi s-a parut cel mai romantic pod pe care am mers, dar apoi mi s-a parut ca seamana cu un mare cimitir - aproape fiecare lacat are pe el numele indragostilor si data cand flacara s-a aprins. Data cand dragostea a raposat sau va raposa e doar o problema de timp....
Dragostea e colorata, e rosie, e roz, portocalie, verde sau albastra.
Dragostea e vesela, are inimi, stelute, barcute, inele.
Dragostea e o metafora, e o barca, e o floare, e o inima, e o cheie.Dragostea e originala, unii si-au pus poze, altii stenciluri.
Dragostea e mare, lacate de diverse forme si marimi.
Dragostea e moarta...dar dragostea e vesnica, rezista pe pod, dincolo de vant si ploaie, dincolo de rugina, dincolo de graffiti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu