Ruinele conacului Vacarestilor

De mai mult timp imi propusesem sa vizitez aceste ruine. Dar se pare ca lucrurile trebuie facute la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai tarziu...
A trebuit sa fie a doua zi dupa Craciun, sa fie zapada, sa fie apus de soare.

Daca nu te documentezi putin inainte de a pleca spre Vacaresti, ai toate sansele sa treci pe langa monument pentru ca este intr-o padure-parc maricica si nu exista niciun indicator...Oricum felicitari locuitorilor din satul Vacaresti ca au pus Primaria langa monument (si acum aveti clar un punct de reper).
Dar pana sa vedeti Primaria sau parcul, o sa vedeti o vila mare mare, cu poarta cu inchidere centralizata (mari oameni, mari caractere). Eu am vazut parcul, dar nu eram sigura ca ala era locul cautat si am intrebat-o pe doamna de avea acesta vila, gard in gard cu ruinele:
- Fiti amabila doamna, ce ruine se vad acolo in parc?
- Nu prea stiu..au stat niste poeti aici, acolo e o capela. Si mai incolo e un beci, nu e mare lucru...
Carevasazica cam am asa stau lucrurile cu valorificarea patrimoniului cultural, imi zic, dar ma duc hotarata sa vad daca e sau nu mare lucru.

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine m-a impresionat locul, capela, pivnita, parcul, copacii si  mioarele care pasteau cuminti firele de iarba ivite de sub zapada.
Capela iti da o stare aparte. Citind pisania si urmarind arhitectura, te intorci in timp si uiti pentru un moment unde te afli, uiti de vilele inconjuratoare si de masini.

Asa-zisul beci, desi pe afara arata mic, naruit si napadit de vegetatie, cand intri descoperi o pivnita adevarata. Practic pivnita este intreaga, avand cupole, nise cu arcuri in acoalada si cateva ferestre mici. Din pacate gunoaiele depozitate peste tot te impiedica sa savurezi povestea locului.

Am plecat cu un gust amar, dar convinsa sa ma intorc si cand va da firul ierbii. Poate pana atunci va rasari si un paznic, un indicator de monument istoric, niste placute explicative si chiar un anunt cu amenzi impotriva depozitarii gunoaielor.

Detalii istorice despre monument gasiti aici


Text înscris în concursul Komandamentul de iarnă – Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, un eveniment organizat de Foto Union, cu sprijinul Neola, Hotel Kehlbachwirt, Domeniile Vînju Mare, Hotel Continental, Opel, Anagrama.

Sulina - orasul celor 3800

6 strazi, 5 biserici, 3800 locuitori, 50 pensiuni, 6 cimitire si cateva obiective turistice. Aceasta este Sulina.
Locul are un farmec aparte, poti veni la Sulina si te poti bucura de o cazare rustica, de o mancare lipoveneasca buna, de o plimbare in Delta, de o baie si o plaja superba, dar dincolo de toate astea localnicii traiesc alta realitate. O realitate in care trebuie sa mergi 4 ore cu Pasagerul ca sa iti iei televizor si frigider si in care nu exista un spital in oras...

Unica strada pietruita rasuna trist sub picioarele rarilor turisti, Dunarea fasaie jalnic spintecata de barci, casele se naruie si epavele ruginesc in fostul santier Sulina. In Sulina s-a trait bine o vreme, dar timpul a trecut greu peste acest oras, iar ce se vede acum in praful strazilor si pe fetele oamenilor este deznadejdea si saracia. Dincolo de povestile localnicilor care incearca sa atraga turistii, fosta Fabrica de conserve si semiconserve, fostul santier naval, fostul hotelul Gamberi si casele saracacioase spun o poveste pe care nu o poti trece cu vederea....

Daca nu se va intampla o minune, cele 5000 de suflete (cu tot cu pisici, caini, cai si vaci) nu au nicio sansa si acest colt de Delta se va prafui, se va narui si nu vom mai avea ce vedea. Nici macar cladirile in ruina si navele ruginite pe care, nea Titelo (pensionar care face plimbari cu barca in Delta), le prezinta turistilor straini  drept "historic monument".

Villandry- labirint de gradini

Continuand maratonul castelelor am ajuns la Villandry. Nu prea ne indemna inima sa intram ca aveam destule castele programate intr-o zi si Villandry parea asa, un fel de conac cu turle...

Si nu ne-am inselat deloc. Castelul este mic si frumusel, dar cam atat. In schimb, gradinile sunt FABULOASE.
Am strabatut castelul cu clasicele sali de primire, dormitoare si bucatarii, vazute si razvazute si in celelalte castele, doar pentru a avea mai mult timp de savurat in gradini.

Gradinile impresioneaza prin geometrie si culoare, un adevarat labirint. Ochiul se pierde in diferite aranjamente ale rondurilor, iar singurul loc in care se poate odihni este in zona de gazon si fantani arteziene.

Cum pot arata impecabil hectare de culturi? Am aflat ca 10 angajati lucreaza cu mestesug pentru a configura gradinile, pentru a schimba culturile de legume si plante medicinale si aromatice in fiecare an.

Mi-a placut atat de mult sa ma plimb prin gradinile castelului ca mi-a trecut  asa, razant prin cap, sa ma las de traininguri si proiecte si ma apuc de gradinarit :)

Chaumont-sur-Loire - un altfel de castel

Ce iti vine minte cand auzi cuvantul "castel"? Povesti cu balauri? Constructie cu turnulete? Sali impozante, mobile opulente, domenii intinse?
Privit din exterior Chaumont-sur-Loire este castelul perfect, exact cum vezi in pliante, si te duce cu gandul la un interior frumos mobilat. Dar odata ce ii strabati salile apar suprizele. Eu una am ramas muta. In afara momentelor cand ma trezeam spunand: wow, moama, fii atent la asta, ce fain etc.

Dupa ce parcurgi parterul cu doar cateva sali de primire si dormitoare, urci pe scara interiora spre etaj, spre o alta lume....

O lume in care castelul este total in paragina, tapetul curge, peretii sunt gauriti, semineele sunt doar o umbra din ce erau odata, mobilierul zace aruncat. DAR...dar,  totul este deschis publicului si este pus in valoare prin lucrari de arta moderne: tablouri tip vitraliu puse in ferestre (care sunt batute in cuie ca nici balamale nu au). Nemaipomenit, mi-am zis, nestiind ce sa admir mai intai si continuand sa ma invart prin labirintul de camere si coridoare in paragina.

Imbinarea dintre vechi si nou, dintre arta contemporana si istorie continua in aripa cealalta la parter, unde fotografii si sculpuri mici sunt integrate armonios in salile complet restaurate si mobilate.
Suprizele au continuat si in exteriorul castelului, caci domeniul inconjurator nu consta doar in peluze, gradini si copaci seculari. Potecile te duc la un turn de apa si la un cimitir al cainilor (unde este ingropat si un elefant care a trait 47 de ani). Staulele si gradinile gazduiesc o multime de instalatii care pun in valoare istoria si frumusetea locului:

Pe langa toate astea castelul gazduieste pe perioada verii si un festival al gradinilor din cate mi-am putut eu da seama, caci nu am mai avut vreme si pentru el.

Prin modul lui inedit de prezentare acest castel este preferatul meu, desi altele poate au mai multe de oferit ca si patrimoniu.

Saga castelelor continua si zilele urmatoare. Cine stie ce surprize voi mai avea....

Etretat - intalnirea cu oceanul

Nu mai vazusem oceanul pana acum. Aveam asa..o emotie...asa cum ai de fiecare data cand faci ceva pentru prima oara. Ei bine, cand am ajuns pe faleza din Etretat, am fost complet zapacita: valurile se spargeau cu zgomot de mal, vantul batea intens, stancile se vedeau impozante in zare, pescarusii stateau sa pui mana pe ei, malul era plin de pietre mari si rotunde (nu ai voie sa iei pentru ca protejeaza malul de eroziune), iar zona descoperita de reflux era un spectacol vizual in sine.

Despre oras nu pot spune mare lucru, caci am stat aproape doar pe faleza. Pot spune ca este foarte cochet, cu casute cu acoperis din stuf si flori in curte si chiar pe varful casei.

Ca sa parcurgi faleza de la un capat la altul, sa bei o cafea, sa asculti vantul si valurile, sa te uiti la oameni si la pescarusi si sa explorezi grotele ai nevoie de cateva ore bune.

Etretat nu seamna chiar cu nimic din ce am mai vazut. Pot spune ca am mai adaugat pe lista un loc drag sufletului meu.

Mont Saint-Michel

Pe o stanca neagra
Intr-un vechi castel
.....
Un orologiu suna noaptea jumatate,
La castel in poarta oare cine bate?

Pana acum trebuia sa imi folosesc imaginatia ca sa "vad" acesta poezie. Dar am fost acolo!!! Pe un munte de granit de 78m, pe care se inalta o manastire fortificata si care este inconjurat de maluri (din cauza mareei).

De ce arata acest loc extraordinar? Pentru simplu motiv ca este!
Si ca fie de-a dreptul superb eu va recomand sa vizitati Mont Saint Michel noaptea. (da, ati citit bine, acest patrimoniu Unesco se poate vizita noaptea, si nu vorbesc de Noaptea Muzeelor, ci de orice noapte)
Am ajuns acolo la ora 9 p.m. Am parcat la dracu in praznic fata de castel, ceea ce ne-a ingrijorat, caci pe net peste tot se vedea parcarea de masini chiar in fata castelului (intre timp au desfiintat-o din cauza mareei). Dupa discutii in franco-engleza (ii multumesc pe acesta cale profei mele de franceza din generala) am aflat ca exista o naveta care face legatura inte castel si parcare si vine din 10 in 10 minute pana la ora 1 noaptea.
Iata-ne ajunsi! Am gafait putin si aproape ca ne-am ratacit prin labirintul de scari si de stradute, dar am reusit ajungem la intrarea in manastire. Desi doar 9 euro intrarea, nu prea era lume. Minunat, mi-am zis eu si am scos trepiedul.
Fiecare sala este plina de viata si de culoare. Peretii sunt pur si simplu luminati sau exista proiectii cu personaje sau picturi. In fiecare sala este alta muzica si nu doar la boxe, sunt artisti care canta la harpa, violoncel sau clarinet. Si colac peste pupaza intr-o sala sta un nene si freaca platanul in ritmul harpei pentru a regla culorile unei instalatii multimedia. Esti introdus imediat in atmosfera, esti intr-o alta epoca.
M-am minunat la fiecare pas, avand in vedere ca pana acum am vazut aproape numai cladiri de patrimoniu "moarte", 4 pereti si 2 piese de mobilier.

Timpul a fost prea scurt pentru cate sunt de vazut. Nu stiu cand si daca voi mai reveni, dar eu imi propun asta.