Acum cateva zile am facut o tura de 6 ore pe un traseu nemarcat care porneste intens dintr-o curba a Trasfagarasanului si se termina lin in acelasi loc, cu un mic ocol al lacului Vidra.Desi ma documentasem inainte despre traseu, pozele si povestile nu m-au pregatit pentru ce avea sa fie, nici ca frumusete, nici ca greutate. Nu am inteles de ce este un asemenea traseu este nemarcat. Am descoperit brust secretul cand am inceput sa urcam pe scari din fier care abia se tineau, pe trepte sapate in busteni, pe scari improvizate din sfoara, cand am traversat cascade (noroc ca nu plouase), cand am escaladat stanci tragandu-ne si impingandu-ne unii pe altii.
Recunosc ca eu sunt "adrenaline addicted" si m-am bucurat nespus ori de cate ori am traspirat tinandu-mi echilibru la traversarea unei ape sau cand mi-au tremurat genunchii traversand un hau pe o scara subreda. Dar acum, privind in urma, nu as recomanda nimanui acest traseu, nici chiar mie, pentru ca daca esti neatent sau ai ghinion, se poate rupe o treapta sub tine sau poti aluneca...Dar daca totusi te paste un curaj nebun si vrei mergi in tura, iata care e povestea si ce se poate intampla:
- poti rataci drumul inca de la inceput, pentru ca nu e marcat, evident. Dar de retinut, ca drumul face stanga pe langa un mic baraj
- poti ramane cu gura cascata trecand prin canion, peste stanci, peste copaci cazuti, prin apa (dar si cu un picior busit)
- iti poti exersa rabdarea si spiritul de echipa asteptand si ajutand prietenii pe traseu
- iti poti depasi limitele urcand scurt dar abrupt prin padure si ghiortaind de foame si visand la o conserva mare, mare
- poti manca zmeura pe traseu, daca mergi in august ;)
- te poti relaxa si te poti umple de serenitate marsaluind in jurul lacului Vidra
- poti sa treci in tromba pe langa barajul Vidraru, unde sunt armate de pantofari, bautori de bere si mancatori de porumb fiert
- poti admira podurile comuniste de pe Transfagarasan inainte sa te sui in masina in drum spre casa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu