marți, 3 mai 2011

Daca e intai, e munte

De 1 mai, de 1 decembrie, in general, de 1 ale lunii e fain de mers la munte. Cand toata lumea se ingramadeste la mare sau la gratare, sa doarma, sa manance si/sau sa bea, e ideal sa fii in locuri care conteaza si cu oameni care conteaza.Pentru mine Piatra Craiului conteaza. E primul munte pe care am urcat, e multele meu de suflet. Acum 10 ani am urcat prima data la Curmatura si Varful Ascutit. Existau 2 sanse: sa ma las de munte sau sa ma indragostesc. Ati ghicit! Mi-a placut atat de mult provocarea, lanturile, culmile, grohotisul incat, desi am urcat in Ciucas, Bucegi, Fagaras etc, tot Piatra Craiului a ramas de referinta.Urcand zilele trecute in Curmatura m-am extraziat la tot ce am intalnit: covor de frunze de toamna trecuta, flori - branduse, toporasi, floarea pastelui, brebenei, untul babei, copaci, oaze de zapada, cabane parasite, urme de animale, creste albe si nu in ultimul rand aerul.Provocarea a inceput de la inceputul urcarii cand a trebuit sa imi gasesc ritmul, sa imi reglez respiratia. Apoi am inceput sa imi simt organismul: imi era sete, transpiram, imi simteam muschi si articulatii despre care uitasem ca exista. Dar finalul a fost apoteotic- lupta intre frica si orgoliu, intre instictul de conservare si nevoia de adrenalina - urcus pe grohotis, escaladarea unui pisc pe lanturi, pe vant si rafale scurte de ploaie.Concluzia este una americana: Yes, we (still) can!

Un comentariu:

  1. Frumos!!!
    Si la mine Piatra Craiului a fost prima provocare, dar si prima dragoste.
    Un picutz diferit, am coborat pe la lanturi, parte din ele pe semi-intuneri :)
    Diana

    RăspundețiȘtergere