miercuri, 29 decembrie 2010

Cum mi-am petrecut sfarsitul anului

Nu o sa povestesc ce mi s-a intamplat zi de zi in acest sfarsit de an, ci doar o dupa amiaza de 4 ore de chin teribil, o dupa aminza relevanta practic pentru situatia acestui an.
Pentru ca primisem de cateva saptamani un dovleac, am zis sa nu treaca anul fara sa il fac placinta. Greseala fatala! (Conform zicalei: Mai bine mai tarziu ca poate nu mai trebuie). Deci m-am apucat sa studiez netul, eu fiind novice in relatia cu dovlecii. M-am oprit la o reteta, mi-am suflecat manecile si m-am apucat. Multumesc pe acesta cale tuturor prietenilor care care au vorbit cu mine pe mess si facebook si mi-au facut orele de lupta cu dovleacul suportabile. Nu am crezut ca un dovleac va fi mai tare de coaja ca un pepene. Dar s-a dovedit ca am nevoie de 2 cutite ca sa il casapesc, unul cazand la datorie in mijlocul atacului. In acest proces mai mai ca mi-am infipt cutitul in vena (si la propriu si la figurat), iar dovleacul m-a atacat si mi-a bagat niste coaja sub unghie, abia mai misc degetul. Dupa lupte seculare care au durat 2 ore, am invins monstrul si m-am pregatit moral de etapa 2: datul pe razatoare. In acest proces am iesit complet invingatoare si fara unghii sau pielite razuite. Dar chinul nu s-a sfarsit aici. Dovleacul se cerea fiert cu diverse in el, mestecat sa nu se lipeasca, dat prin sita ca sa se scurga zeama si abia apoi culcat la tava. Cand am reusit sa il vad scurgandu-se in sita, m-am simtit ca Mihai la Calugareni(de fapt cred ca mai invingatoare ca el :) ) In episodul doi in care trebuia sa pregatesc foile mi-am zis eu ca sunt cea mai smechera ca le-am cumparat si nu mai stau sa le coc. Teribila greseala din nou. Minunatele foi s-au rupt, s-au desprins, nu erau pe forma tavii etc. Dar am stat acolo, sclava in bucatarie, si am biblitit sa aranjez foaie cu foaie si dovleacul peste si apoi iar foaie si apoi iar dovleac si apoi ....liniste...30 minute am zacut epuizata si am asteptat rezultatul.


Cand totul a fost gata imi trecuse pofta si de viata darmite de placinta cu dovleac. Dar am mancat doar ca sa stiu ca nu am fost masochista degeaba. Privind retrospectiv ma intreb cum era daca aveam o barda de taiat, un robot de ras dovleacul sau daca eu eram o bucatareasa/cofetareasa mai profesionista...

Morala acestui sfarsit de an:

1. Cu cat te stradui mai mult sa faci ceva, cu atat sansele sa nu iasa bine cresc

2. Nu te apuca de o treaba daca nu ai toate instrumentele necesare

3. Daca te apuci de o treaba dificiala e bine sa ai sprijin moral de la prieteni

2 comentarii: